Cornel Ţăranu provine dintr-o familie distinsă, ai cărui părinţi, Francis şi Elisabeta Ţăranu, erau mari iubitori de muzică. A început studiul pianului încă de la o vârstă fragedă. Ulterior, în mod spontan, s-a aventurat în ceea ce el numeşte „mici încercări de compoziţie”, direcţie care a devenit definitorie pentru dezvoltarea sa ca muzician.
În perioada 1948-1949 a studiat cu Marţian Negrea, după care şi-a continuat specializarea la Conservatorul clujean (1951-1957) cu Sigismund Toduţă (compoziţie), Iuliu Mureşianu (teorie-solfegiu), Eliza Ciolan (pian), Romeo Ghircoiaşiu (istoria muzicii), Ioan R. Nicola (folclor) şi Antonin Ciolan (dirijat).
Maestrul mărturiseşte în cadrul unui interviu acordat lui Radu Constantinescu, că a învăţat multe şi de la colegii săi de breaslă, „o generaţie extraordinară: Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ştefan Niculescu, Myriam Marbé, Dan Constantinescu, Adrian Raţiu ş.a.”
Motivat de dorinţa de continuă perfecţionare, a ales să se înscrie la Conservatorul din Paris, unde a studiat (între 1966-1967 şi în 1972) cu Nadia Boulanger şi Olivier Messiaen. În anii 1968, 1969 şi 1972 a participat la cursurile de vară de la Darmstadt studiind cu Karlheinz Stockhausen (compoziţie), György Ligeti (analiză), Bruno Maderna (dirijat) şi Christoph Caskel (percuţie). A urmat cursuri de specializare la Varşovia, Praga, Stockholm, Aix-en-Provence şi a realizat stagii de documentare în Polonia, Israel, Elveţia, Cehoslovacia, Statele Unite ale Americii, Franţa, Iugoslavia, Germania, Suedia, Ungaria, Austria.
Devenind cadru universitar al Conservatorului de Muzică din Cluj încă din 1957 şi directorul departamentului de Compoziţie din 1990, maestrul Cornel Ţăranu a predat de-a lungul activităţii sale didactice următoarele cursuri:
· Compoziţie;
· Elemente de stilistică muzicală în secolul XX;
· Stil şi limbaj compoziţional;
· Discursuri muzicale nonconvenţionale;
· Discursuri muzicale alternative (teatru, balet, film, media).
În anul 1968 a fondat ansamblul „Ars Nova”, care a ajuns cea mai longevivă formaţie de muzică contemporană din România. De-a lungul timpului, muzicienii care s-au reunit în acest „laborator artistic” au oferit publicului un număr impresionant de prime audiţii, lucrări special dedicate „Ars Novei”, înregistrări, concerte inedite.
În compoziţiile muzicale scrise în perioada 1970-1980, Cornel Ţăranu a utilizat multe elemente geometrice, simetrii şi combinaţii de proporţii, care mai târziu au fost teoretizate de Pierre Boulez în cartea Penser la musique aujourd’hui (Éditions Gallimard, Paris, 1987).
În anul 1973, în cadrul Conservatorului de Muzică din Cluj, sub conducerea lui Sigismund Toduţă, şi-a susţinut teza de doctorat intitulată Creaţia enesciană în lumina prezentului. În această lucrare, care îl avea în centru pe „Enescu şi continuitatea concepţiilor sale muzicale”, a abordat: „gândirea simfonică”, „procesul de creaţie”, „reperele estetice”, „marile teme enesciene”, „gândirea mitică”, „universul poetic”, „înnoiri ale limbajului muzical”, „fenomenul de confluenţă” etc.
Din 1990 ocupă funcţia de Vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor din România, iar din 1995 înfiinţează şi conduce, în calitate de Director Artistic, Festivalul de Muzică Contemporană „Cluj Modern”, actualmente fiind Preşedinte Onorific.
Acest festival este conceput pentru a fi „o componentă indispensabilă a vieţii muzicale” şi „o manifestare dedicată exclusiv muzicii contemporane (în sensul cuprinzător al noţiunii, care îmbrăţişează arcul orientărilor stilistice începând din primele decenii ale secolului XX până în stricta actualitate).”
Cornel Ţăranu este Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău (2003), al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (2007) şi al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi (2008).
În data de 24 octombrie 2012 a devenit membru titular al Academiei Române, al cărei membru corespondent era din 12 noiembrie 1993.
De-a lungul timpului a susţinut cursuri de măiestrie, prelegeri, comunicări ştiinţifice, concerte-lecţii etc. la instituţii prestigioase precum:
• The College of New Jersey;
• The University of Illinois at Urbana–Champaign;
• Lehman College din cadrul City University of New York;
• The University of Detroit Mercy (Detroit);
• The University of Michigan (Ann Arbor);
• Cleveland State University (Cleveland);
• The University of Wisconsin (Milwaukee);
• The George Enescu Society (Statele Unite ale Americii);
• Institut de Ribaupierre (Lausanne);
• Hochschule für Musik und Theater (München);
• Jerusalem Academy of Music and Dance (Tel Aviv);
• Académie musicale de Villecroze (Franţa);
• Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (Chişinău);
• Centrul Cultural Român (Berlin şi New York).
A fost onorat cu numeroase distincţii precum:
• Şase premii pentru compoziţie acordate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982, 2001, 2009);
• Premiul Muzical Naţional (1972);
• Premiul Academiei Române (1973);
• Premiul Fundaţiei „Koussewitzky” pentru lucrarea Ghirlande (1982);
• Premiul Naţional pentru Arte, Categoria Muzică (2007) acordat de Guvernul României, în luna mai 2008 pentru opera Oreste şi Oedipe (realizată după libretul lui Olivier Apert);
• Marele Premiu pentru întreaga activitate (2007);
• Ordinul „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” (Franţa, 2002);
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer (2004).
Cristina Șuteu - In honorem Cornel Țăranu, Ed. MediaMusica 2022